pavel munteanu

Un pelerinaj de înălțare sufletească

Drumul spre Cojușna, anii 1930

Un grup de tineri intelectuali din satul Cojușna județul Lăpușna sunt însuflețiți de o inițiativă frumoasă. Au întocmit un izvod de toți intelectualii ridicați din satul lor cu scopul de a se întruni la vară într-o sărbătoare frățească în satul copilăriei ca, pe calea aceasta, să păstreze legături cât mai strânse între ei, cu părinții lor, cu frații, rudele și întreaga populație a satului unde și-au petrecut cei mai plăcuți ani din viață.

Mi-a trecut sub ochi acest izvod și am văzut că numără peste o sută de intelectuali, marea majoritate dintre ea trecuți prin școala românească de după Unire.

Cojușna e unul din cele mai înstărite sate mazâlești și răzești din regiunea Codrului și cojușnenii sunt recunoscuți ca podgoreni vestiți. Acest sat are frumoase tradiții de viață culturală. Încă din timpurile stăpânirii rusești , cojușnenii au înțeles rostul învățăturii pentru luminarea minții și s-au stăruit să-și înalțe în satul lor o școală răzășească cu cheltuiala obștiei.

Din această școală s-au ridicat multe rânduri de tineri cari, cu inteligența lor vie, au răzbătut în școalele cele mai înalte.

Astăzi fiii satului Cojușna: învățători, preoți, profesori, doctori, ingineri și funcționari de toate categoriile, răspândiți prin toate orașele din Basarabia și-au adus aminte de satul de unde au plecat și într-o însuflețire generală vor să se întâlnească pentru a sărbători gloria satului lor de unde s-au ridicat atâtea minți luminate. Mulți dintre ei, stabilindu-se prin orașe, și târguri, au adus cu ei un suflet nou în lumea înstreinată a orașelor. Valurile de tineri ce s-au ridicat prin școală după Unire de la sate, au trecut în categoria socială a intelectualilor și au schimbat în mare măsură atmosfera, îmbâcsită de streinism a orașelor basarabene.

Tinerii intelectuali moldoveni de origine rurală sunt astăzi o apariție nouă printre intelectualii mai în vârstă trăiți sub influența culturii rusești.

Mulți dintre cei tineri nici nu cunosc limba rusă, ziarele și revistele rusești nu există pentru ei, iar copiii lor vorbesc în familii graiul curat românesc al părinților lor. Snobismul unor români basarabeni de a-și învăța copiii cât sunt mici mai întâiu în rusește și apoi în românește, e cunoscut foarte rar printre familiile tinere din generația școalei românești.

Cultura rusească, refugiată la orașe, suferă ultimile înfrângeri din partea elementului românesc venit dela sate. Procesul de întărire a românismului în Basarabia se face prin generația crescută în spiritul școalei românești de după Unire.

Inițiativa intelectualilor din Cojușna e semnificativă. Elementele plecate de la sat nu se înstreinează sufletește la primul contact cu orașele. Satul rămâne și mai departe pentru cei care l-au părăsit, izvorul de energie spirituală către care se îndreaptă, din când în când, în pelerinaj de înălțare sufletească.

Petre Ștefănucă (1906-1942), folclorist


Categorised as: Fără categorie


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>