pavel munteanu

Şcoala primară din Vorniceni

Clădire construită în perioada interbelică, în stil arhitectural neoromânesc. Partea centrală a faţadei principale e accentuată printr-un corp ieşit, sub formă de foişor, unde se află intrarea. Are patru arcuri trilobice aşezate pe coloane mici şi groase. Partea superioară a intrării e ridicată deasupra brâului blocului clădirii. Ferestrele sunt masive semicirculare.


Truşenii şi Cojuşna, patria vinului răzeşesc din Lăpuşna…


Am dat azi peste un articol de 70 ani vechime. A apărut în ziarul „Basarabia” la 12 decembrie 1941. E şi despre Cojuşna.
L-am transcris mai jos şi pentru voi.

Cei doisprezece kilometri, care despart Truşeniul de Chişinău, au prefăcut satul cu cele mai aurii podgorii, într-o veritabilă suburbie a Capitalei basarabene. Viile acestei comune de sonoră rezonanţă românească, împinsă tocmai prin orice şi letopiseţe, sunt principala preocupare a locuitorilor.
Dacă Talmazul Tighinei l-a dat pe academicianul basarabean Ştefan Ciobanu, dacă Izvoarele Orheiului l-au dat pe Vasile Bârcă, dacă – ne referim la trecut – Căuşanii Tighinei l-au dat pe Alexei Mateevici, iar Cubolta Soroca – ca să ne întoarcem iarăşi în actualitate –  l-a dat pe Pan Halippa, Truşeniul l-a legănat din fragedă şi înmugurată pruncie pe cel mai cald povestitor al Basarabiei, pe Gheorghe Madan, a cărui operă a pătruns pe toate băncile şcoalelor secundare.

Toţi prunii şi cireşii peisagiului trosneau, toate clipele de voie bună şi scârbă ale moldovenilor din coasta Chişinăului, toate „brujiturile”, „şotiile” şi „şăgile” copiilor cu neastâmpărul verii în muşchii de la picioare, toate cântecele de dor şi de bucurie ale codoanelor, toate chiuiturile flăcăilor cu visdoage la cozoroc, toate se dilată în scrisul lui Gheorghe Madan, luând proporţii de adevărată epopee, în care sufletul moldovenimii trece senin peste toate urgiile vremii, păzindu-ş integritatea fiinţei.

Truşenii – şi alături la patru kilometri – Cojuşna, sunt patria vinului răjesesc din Lăpuşna. Aici puteai gusta în fiecare toamnă … porumbel a „Aleppo-ului” şi puteai strânge în oscilaţiile nasale tămâia suculentă a adevăratului „Muscat”, de culoare vişinie şi cu ciorchine ondulate ca o pieptănătură de domniţă. Tot aici, dacă timpul te reţinea mai mult, încolo înspre Sf. Dumitru, „rara neagră” îşi pârguia pieliţa cafenie de mulatră şi mustul se imprima pe vârful limbei ca un tonic cu puteri miraculoase.

Truşenii mai au o poiană ascunsă între două costişe de deal, numită Zăpenii, unde vara soarele se culcă mândru la pieptul pământului, iar iarna crivăţul bate la uşă mult, până când îşi desface aripile.

Un lac, ca în poezia lui Lamartine, o moară ca în literatura lui H. Suderman, pădure multă ca în prozodia lui Arthur Rimbaud şi tot aşa de multă linişte, ca şi setea de linişte a lui Erich Maria Rilcke, -acesta a Zăpenii.

De aici porneau întotdeauna buchetele de flori de câmp, având în mijloc piperul cimburelului, ale fetelor cu casânci albastre, care se strecurau Duminica dimineaţa, până-n liturghie, pe străzile oraşului desfăcându-şi coşuleţele cu cireşe albe şi felii rubiconde de unt. Odată cu cireşele rămâneau şi florile, ca o amintire a crudei frumuseţi ruraline, rămâneau şi ochii măslinii cu doi cercei de sprâncene ca o cheotoare, ce împreunează două depărtări într-o singură apăsare de zâmbet.

Satele din care porneau milioanele
În fiecare toamnă, Truşenii şi Cojuşna trăiau adevărata simfonie a muncii creatoare. Arta de a împacheta minunea roză şi galbenă ca jadul a strugurilor, care se rânduiau în cutiile dreptunghiulare, aşezaţi de degetele grele ale sutelor de fete mari, forma o neîncetată izvorâre de milioane. Strugurii luau calea străinătăţii pentru a reprezenta bucuria rodniciei româneşti, iar milioanele intrau în gospodăriile albe ale răzeşilor din Truşeni şi Cojuşna.

Este interesant de remarcat, că în vreme ce în alte sate, unde viţa nobilă de vie nu avea atâta trecere şi unde producătorii direcţi formau o plagă pentru întunecimea mintală a ţărănimii, în Truşeni şi Cojuşna se bea foarte puţin, se bea cu foarte multă cumpătare, numai oaspeţii ce ar fi trecut incidental prin patria lui Gheorghe Madan se bucurau de specifica simpatie şi sinceritate basarabeană, când lichidul arămiu şi transparent se revarsă darnic în pahare cu fundul îngust şi gura largă.

Truşenii şi Cojuşna erau permanenţi furnizori ai oraşului cu toate produsele alimentare.

Căruţele cu un cal ale negustorilor din Truşeni şi Cojuşna, ca să întrebuinţăm o expresie a lui Virgil Carionopol, aduceau în fiecare zi dimineţile la oraş şi calitatea mărfii lor era întodeauna deajuns de preţuită.
-Moşule, da nişte brânză bună de vacă nu ai? – îl întrebai convins că nu te va refuza.
-Avem, cum să nu avem, dar nu aici, lasă mata, că mâine dimineaţă ţi-aduc acasă, – îţi răspundea moşneagul ferm convins să te servească.

Şi-ntr-adevăr, a doua zi, moşul oprea căluţul dinaintea uşii şi-ţi întindea un coş cu câteva spornice kilograme de brânză albă ca hârtia velină.

Corectitudinea în comerţ a acestor săteni şi iscusinţa cu care se făceau utili şi lor şi publicului consumator sunt proverbiale.

Sub regimul comunist din anul trecut gospodarii aceştia ai Truşenilor şi Cojuşnei au fost forţaţi să-ţi ascundă produsele muncilor lor, întâiu, pentru a nu fi smulse şi trântite în kolhoz şi în al doilea rând, pentrucă prisosul pe care-l aveau şi îl vindeau la piaţă ar fi atras privirile pofticioase ale celor ce erau în seculară concurenţă comercială cu ei: jidanii.

Jidanii, organizaţi în echipe, cutreerau satele şi puneau mâna sistematic pe recolta de struguri, sub pretext că e nevoie de struguri la Moscova, unde sunt câteva fabrici de vin de extraordinară calitate.

Ei n-ar fi putut să-ţi realizeze scopurile dacă nu s-ar fi găsit un nevrednic de fierar, devenit preşedinte al Sel-Sovietului din Truşeni, care le-a pus la dispoziţie toate mijloacele necesare spre a constrânge pe gospodari.

Şi după cum mărturiseşte astăzi gospodarul Matei Vâlea din Cojuşna, că rublele sovietice nu aveau greutate, fiindcă  „ei erau deprinşi cu miile româneşti”, însemnează că banul sovietic devenise odios pentru mulţimea comercianţilor noştri săteşti, care prin fineţea lor naturală, pricepuseră că banul sovietic nu se poate pune de o parte.

Lumii din Cojuşna îi pare mult până la primăvară…

Roada culeasă din vii în toamna acestui an a fost inferioară. Ţăranii povestesc cu o îndoită melan… … curmezişul intenţiunilor lor de a dobândi din vii o recoltă tot aşa de frumoasă ca şi-n ceilalţi ani.
-A da Dumnezeu şi-om ajunge cu bine la primăvară, atunci ne-om  apuca sdravăn de lucru şi-om câştiga ceeace am pierdut.

Bine că am dovedit să îngropăm viile! – aceasta este concepţia optimistă, care animează astăzi cea mai producătoare regiune a judeţului Lăpuşna.
Vorbind în genere despre comerţul lăpuşnean, trebuie să accentuăm, că Truşeni şi Lăpuşna sunt un fel de Oltenie a comerţului basarabean. Gospodarii aceştia ştiu întodeauna să satisfacă cerinţele oricărui consumator, sunt foarte cinstiţi în comportarea lor cu banul şi au veleităţi concrete de a … fiindcă pârjolul din anul trecut le-a stricat socotelile.

În momentul de faţă chiar, când unii plângăreţi au început să se alarmeze zadarnic, că pe piaţa Chişinăului încep să lipsească alimentele, Truşenii şi Cojuşna – aceste două sate de care se leagă amintiri mari – alimentează cu aceiaşi intensitate şi aproape cu exclusivitate piaţa Chişinăului.

Ţăranii truşeneni şi cojuşneni sunt cel puţin predispuşi a se preta la speculă, fiindcă au înnăscut simţul necesităţilor comerciale, înţelegând şi toate greutăţiile prezentului.

S-or porni horele şi iubirile…

Poate dintr-un instinct de autoconservare, pe care nimeni nu l-ar fi putut bănui, poate pur şi simplu dintr-o concepţie practicistă a vieţii, care le-a permis să întrevadă viitorul, toamna anului teroarei roşii în Truşeni şi Cojuşna a fost lipsită de nunţi. Căsătoriile, în afară de cele câteva ale unor epave ale satului, s-au oprit la jumătate de prag, aşteptându-şi vorniceii şi cântecul vioi al miresei.

În Basarabia, de obiceiu, toate nunţile se fac toamna, când se prelinge din teasc răvacul şi când cămările sunt pline cu de toate. Primăvara viitoare va schimba acest obiceiu nu pentru totdeauna, ci numai pentru un singur an.

Abia se aşteaptă ca să înflorească zarzării, ca să se pornească nunţile cu conăcari şi hore îndrăgite, că se-nfioară şi firea de veselie pământului, care scăpând de o urgie, îşi întemeiniceşte gospodăria viitoare.

Vor răsuna din nou drumurile de mulţimea sarabanelor încărcate cu nuntaşi şi în mijlocul a două săptămâni, odată cu ivirea zorilor unei sărbători, vor străluci şi merii iubirilor descătuşate.

Un an şi jumătate n-au mai răsunat casele răzeşilor acestora de voie bună şi optimism pornit de muncă, iar primăvara viitoare e aşteptată cu o nesăbuită încordare şi cu o încredere oarbă în viitoarele destine ale neamului românesc.

Impresionant e cazul plugarului Toader Madan din Truşeni, care în fiecare zi îşi alintă fierul plugului, uitându-se cu tristeţe la zăpada care a invadat câmpurile. I se pare un an până la primăvară.

Aşa se sfinţeşte vrednicia românească

Nu putem încheia până ce nu vom sublinia şi faptul, că aceste două sate din inima Lăpuşnei s-au încadrat definitiv şi temeinic în viaţa românească ce începe în Basarabia.
Atât în Truşeni, cât şi în Cojuşna, intelectualii în frunte cu preoţii şi învăţătorii au reuşit să reînfiinţeze cămine culturale. Căminul cultural „Reînvierea Naţională” din Truşeni a şi pregătit programul de activitate pentru viitor.
Ambele comune au isbutit să subscrie pentru Împrumutul Reîntrăgirii peste 400.000 lei, sumă ce denotă importanţa ce-o acordă locuitorii acestor sate operei de reconstrucţie naţională.
Dacă vom adăuga la aceasta, că şcolile funcţionează cu un număr bogat de elevi, că instituţia premilităriei se dezvoltă în cele mai îmbucurătoare condiţiuni, că bisericile îşi pot găsi în sufletul locuitorilor terenul favorabil pentru transfigurarea religioasă, ne putem da seama ce temelie de vrednicie românească se pune în satele din coasta Chişinăului şi dece un bun gospodar din Truşeni, când i s-a  cerut să subscrie pentru împrumut, s-a exprimat:
-Şi cămaşa mi-aş da-o. Eu ştiu ce înseamnează războiul şi mai ştiu ce-ar fi însemnat dacă n-ar fi fost acest războiu.

Sergiu Matei Nica


Săcăreni – un nou sat în Străşeni

Cu mila lui Dumnezeu Noi Alexandru Voevod, Domn ţării Moldaviei; facem înştiinţare cu această carte a noastră tuturor cui pre dânsa vor căta sau o vor auzi-o cetindu-li-se , adică această adevărată slugă şi credicios boiarin pan Oană dvornic slujit-a mai denainte sfânt răposaţilor noştri înaintaşi cu dreptate şi cu credincioasă slujbă, iar acmu noao slujeşte cu dreaptă şi credincioasă slujbă. Dreptaceaia şi noi văzând a lui cu dreptate şi cu credinţă slujbă spre noi miluitu-ne-am înşine lui cu osebită a noastră milă şi i-am datu-i-am lui în al nostru pământ în Moldavia satele anume: Corneştii şi Miclăuşeştii (Micleuşeni) şi Lozova şi Săcăreanii, şi Dvorniceanii (Vorniceni), şi Dumeştii şi Ţigăneştii şi Lăvreştii şi Sadova şi Homiceştii;acestea toate să-i fie lui de la noi uric cu toate veniturile lor, lui şi copiilor lui şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui şi răstrănepoţilor lui şi la tot neamul lui, ce i se va alege mai aproape neruşuit niciodinioară în veacii vecilor.(…)

În Suceava la anul 6928 (1420) luna April 25 zile.


Aceste rânduri de mai sus sunt primele atestări documentare a unor sate din r-nul Străşeni: Micleuşeni, Lozova, Vorniceni, Ţigăneşti… fiind scrise în luna aprilie a anului 1420. În enumerarea aceasta de sate, între Lozova şi Vorneceni, a apărut un nume necunoscut – Săcăreni. Recent, acum câţiva ani, pe terenurile arabile dintre aceste două localităţi menţionate mai sus, s-au găsit nişte oase. După care, în urma unor prospectiuni arheologice, s-a hotărât să se organizeze nişte săpături în zonă. Anul trecut, echipa de arheologi condusă de  Ion Ursu, Vlad Vornic şi Ludmila Bacumenco, au dat de o necropolă ce se presupune a fi a satului sus numit- Săcăreni.

Vezi mai jos nişte imagini de la săpăturile arheologice din anul acesta.


Pe aceste câmpii, între Lozova şi Vorniceni, acum 500-600 de ani, se presupune că se afla un sat – Săcăreni.

Şi anul trecut, şi anul acesta, un grup de arheologi din R. Moldova şi România, lucrează de zor pe şantier.

Read the rest of this entry »


Soluţii urbanistice pentru problema drumului de sub calea ferată din Străşeni

De când cu ploile acestea, o mai veche problemă a oraşului Stăşeni apare în atenţia opiniei publice.
Drumul de acces spre partea nordică a oraşului, acelaşi care leagă centru raional cu o jumătate din localităţile acestuia, este impracticabil pe sectorul de sub calea ferată din preajma râului Bâc. Revărsarea râuleţului dar şi existenţa zonei mlăştinoasă din preajma podului, face ca apa la trecerea pe sub pod să ajungă şi la jumate de metru. În rezultat: maşini defectate, apă în salon şi numere de înmatriculare pierdute prin „lac”.

Deşi în anii precedenţi s-au alocat bani pentru rezolvarea problemei, apa tot se acumulează. O soluţie de moment, cum a menţionat şi noul primar al oraşului, este curăţarea albiei Bâcului. Aş mai adăuga aici şi săparea unor canale de scurgere dar şi construirea unor diguri.

Vizualizare hartă mărită
Pe termen lung, Străşeni ar trebui să se gândească la construirea unui drum de acces la nivelul căii ferate sau deasupra acesteia, ce ar permite o dezvoltare mai bună şi spre nord a oraşului. Întrucât în preajma centrului oraşului se află gara feroviară, aici e interzis de construit drum la nivelul solului peste șinele de tren. În schimb un drum/pod peste calea ferată, chiar dacă e o idee fantezistă, este o soluție ce ar îmbunătăți cu mult situația urbanistică a oraşului.

Un astfel de pod peste calea ferată apare şi într-un proiect a unui Atelier de Creaţie Arhitecturală din Chişinău.

În macheta de mai sus se observă un pod peste calea ferată construită în continuarea străzii Eminescu spre şoseaua Negreşti. Pe pod ar avea acces direct şi transportul de pe drumul naţional, acestea urcând la nivelul lui pe pantele circulare ce s-ar afla, conform proiectului, în zona Gării Auto şi a magazinului „Moldcell” . Peste un cartier, pe machetă se vede o pasarelă construită în continuarea drumului pietonal ce ar porni dinspre azilul de bătrâni, ar trece pe lângă parcul Eminescu, str. Serghei Lazo din spatele Şcolii de Artă, şi ar trece calea ferată spre zona industrială a oraşului.

*Dă Doamne ploaie şi roadă că poduri construim noi! :D


Pronosticul meu privind rezultatele alegerilor

Suntem pe ultima sută de metri. O să încerc să fac pronosticul meu asupra rezultatelor alegerilor din or. Străşeni şi ceva localităţi de prin raion.

La 5 iunie aproximativ 10000 de străşeneni se vor prezenta la vot.
Pentru funcţia de primar, cele mai multe voturi le va obţine candidatul PCRM, Porcescu Petru. Acesta va obţine aproximativ 25%-28%. Consilierii PCRM probabil vor fi la acelaşi procent sau cu 1, 2 unităţi mai puţin.

Pe poziţia a doua se va clasa candidatul PL – Valentina Casian. Aproximativ 20%-23% din străşeneni îşi vor da votul pentru dumneaei. Însă echipa Partidului Liberal pentru funcţiile de consilieri orăşeneşti va obţine un rezultat mai slab decât cel al candidatului la primar.

Pentru poziţia a treia cred că se va da o luptă strânsă între candidatul PLDM şi cel al PD.
Petru Voloşciuc are susţinerea unei echipe orăşeneşti cât de cât numeroasă şi mai are parte de transfer de imagine de la premierul Vlad Filat. Pe de altă parte candidatul PLDM este unul foarte slab şi puţin cunoscut de străşeneni, nefiind originar din oraş.
Candidatul PDM, Popa Mihail stă mai bine la compartimentul imagine, este cunoscut de orășeni, însă atât el cât şi partidul are parte de o credibilitate mai mică.
Cred că ambii candidaţi vor obţine în jur de 1500-1700 de voturi (15%-17%).

Restul candidaţilor vor obţine câte 1%-4%. Rezultate mai bune cred că va avea actualul primar, Constantin Priguza şi candidatul independent – Ceaglei Olga.

În satele mari bătălia se va da între candidaţii celor 3 partide aflate la guvernare.
La Cojuşna actualul primar va obţine victorie cu cel puţin 60% în faţa candidatului PLDM, Şaban Alexandru.
La Lozova în turul 2 vor ieşi candidaţii PL şi PLDM. Cred că lozovenii îi vor da un vot de încredere actualului primar, Ursachi Maria.
La Sireţi iarăşi cred că va fi o luptă strânsă între candidaţii PLDM şi PL. Totuşi victoria o văd în mâinile candidatului PLDM.

Acum aştept rezultatele.


Iurie Gagarin la o nuntă în Cojuşna

Acum 50 de ani, Gagarin zbura în cosmos.

În octombrie 1966 Chişinăul împlinea 500 de ani. Cu această ocazie Moldova, pe atunci RSS Moldovenească, era vizitată de primul cosmonaut, Iurie Gagarin. Pe lângă participarea la zilele Chişinăului, cosmonautul a fost invitat să viziteze şi un sat din Moldova. A fost ales Cojuşna.

Era duminică, 9 octombrie, cojuşnenii sărbătoreau ,,Ziua unională a agricultorului”. Gagarin a vizitat satul, a vorbit sătenilor despre cosmos şi a mai participat şi la o nuntă. Mirele şi mireasa povestesc peste ani despre acest eveniment.

Academicianul Sergiu Rădăuţanu, ce l-a însoțit pe cosmonaut în timpul vizitei, îşi amintea: ,,Această localitate pitorească l-a întâmpinat cu tot ce avea mai de preţ: cu pâine şi sare, cu zâmbetul şi căldura înimilor a sute de oameni, adunaţi în localul Casei de cultură. I-a plăcut foarte mult, deoarece a doua zi povestea cu entuziasm despre cele văzute acolo.”


Secretul bunelului meu

Acum 84 de ani, la 17 martie 1927, se năștea bunelul meu, Munteanu Gheorghe.
În 1945, când împlinise18 ani, când încă nu se terminase râzboiul, trebuia să fie înrolat în armată şi să plece pe front. Întrucât şi tatăl său(străbunicul meu) se afla pe front, bunelul s-a ascuns de autorităţi şi nu a plecat la război. Peste doi ani, după ce se instaurase regimul sovietic, a fost nevoit să facă totuşi armata. Fiind considerat un fugar, a fost trimis să facă armata tocmai în Kazahstan, în regiunea orașului Semipalatinsk.
Acolo Stalin construia primul şi cel mai mare poligon sovietic de testare a armelor nucleare. Probabil la construcţia lui a lucrat şi bunelul.
După vreo doi ani, bunicul s-a întors acasă. Dar deja era invalid. Era ,,lipit” de pat. Tot ce se întâmplase acolo, în armată, a rămas în secret. Doar după moartea lui, în 1974, tatăl meu aflase de la o rudă că boala care la țintuit de pat se trage de la radiațiile atomice. El, împreună cu alți soldați fiind impuși să se scalde într-un lac cu apă radioactivă.

*din 1949 până în 1989 la poligonul de la Semipalatinsk au fost făcute 468 de teste atomice.

foto: Primul test atomic al URSS.  29 august 1949. Semipalatinsk