pavel munteanu

Cimitirul de Onoare al Eroilor Români din Micleuşeni, Străşeni

cimitir micleuşeni

În vara anului 1941, între 8 şi 15 iulie, pe Valea Dolnei, lângă satul Micleuşeni (Miclăuşeni), s-a vărsat sânge pentru eliberarea Basarabiei.

Divizia 35 Infanterie Rezervă a început să înainteze pe doua direcții: spre Vărzăreşti, Şendreni, Vorniceni și spre Călăraşi. La ora 10:45, Grupul 53 Cercetare a raportat că a ocupat dealul de la nord de Miclăuşeni şi Pădurea Răcătău, iar că trupele sovietice se retrag spre Chişinau. Raportul s-a dovedit mai târziu a fi fals, deoarece din exact acea zonă și din Pădurea Miclăuşeni și Lozova a pornit contraatacul sovietic care a lovit spatele și flancul Batalionului II/Regimentul 67 Infanterie. Acesta a cedat, iar soldații au început să se retragă în debandadă, antrenând și o parte a Batalionului III și trupele de intendenţă. Trupele sovietice au reușit să flancheze astfel Valea Bucovăţului, unde se afla în deplasare Regimentul 63 Artilerie, care a fost surprins de infanteria și tancurile sovietice. Col. Cocinschi, comandantul unității, a dat imediat ordinul de a pune tunurile în poziție de tragere. Majoritatea tunurilor au fost încercuite. Doua ordine Mihai Viteazul clasa a III-a au fost acordate cpt. Alexandru Borcescu și, respectiv, cpt. Valerie Negut, ambele post-mortem, cei doi murind în prima linie. Au fost și singurele înalte decorații acordate ofițerilor Diviziei 35 Infanterie Rezerva. Batalionul I/Regimentul 50 Infanterie, aflat în rezerva, a contraatacat și a oprit înaintarea sovietica la est de Şendreni și Vărzăreşti. Gen. de brigada Emil Procopiescu, comandantul diviziei, a reușit să oprească trupele în retragere și să reorganizeze o linie de apărare. Pe lângă pierderile umane ridicate (pana pe 15 iulie divizia avea 177 morți, 2.295 dispăruți și 309 răniți) s-a pierdut tot echipamentul Regimentului 63 Artilerie și doua baterii ale Divizionului 55 Artilerie Grea Moto.
sursa.

La 17 iulie 1941 soldații morți au fost îngropați în 11 morminte comune,  fiind creat un cimitir pe o suprafață de 936 m2, împrejmuit cu gard din pari și sârmă ghimpată, iar la intrare a fost instalată o poartă monumentală. Conform Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, în cimitir și-au găsit locul de veci 223 militari români.

Până în 2008, mormintele erau marcate prin 7 cruci de campanie așezate pe două rânduri, și printr-un bloc de piatră.

micleuseni

Sâmbătă, 25 octombrie 2008, de Ziua Armatei României, a fost inaugurat Cimitirul de Onoare Românesc de la Micleuşeni – Republica Moldova, reconstruit de către Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor în colaborare cu Consiliul Raional Străşeni şi cu sprijinul Societăţii Culturale „Ginta Latină“ – filiala Nisporeni.

La ceremonie au participat peste 700 de persoane, multe dintre acestea venite de la Chişinău şi Bucureşti, Orhei şi Sângeorz Băi, Iaşi şi Bălţi.

Lângă fiecare dintre cele 84 de cruci ce au încreştinat mormintele eroilor a stat de strajă câte un copil al locului cu un buchet de flori ale recunoştinţei, aşezate cu pioşenie şi candoare la căpătâiul „buneilor morţi pentru Ţară“.

Serviciul liturgic a fost oficiat de către un sobor de preoţi aparţinând deopotrivă Mitropoliei Basarabiei şi celei a Moldovei.

Au rostit alocuţiuni consilierul prezidenţial – Eugen Tomac, directorul O.N.C.E. – dr. Cristian Scarlat, preşedintele Consiliului Raional Străşeni – Nicolae Robu, primarul oraşului Chişinău – Dorin Chirtoacă, deputatul de Iaşi – Petru Movilă.

sursa

 

Ziarul de Gardă a scris câteva relatări ale martorilor acelor vremi:

«Aşa cum stau acum şervetele în rând, aşa şedeau românii morţi. Au mai murit şi ruşi, şi nemţi, dar cei mai mulţi erau români», povesteşte Parascovia Jorza de 76 de ani. Bătrâna mai spune că, datorită ei, unul dintre soldaţii români a ajuns să fie îngropat în cimitirul respectiv. «La o lună de zile după luptă, mama m-a trimis la grădină să aduc pătlăgele, chiperi… M-am dus pe malul râpei, da’ acolo un soldat român mort. M-am speriat şi m-am dus acasă cu cât am reuşit să pun în traistă şi i-am spus mamei. Mama s-a dus la primărie şi, după aceea, au fost şi l-au luat cu căruţa şi l-au îngropat aici», îşi aminteşte, cu oarecare mândrie, micleuşeanca. Tot ea zice că a plâns atunci când, după război, comuniştii au distrus cimitirul şi au construit pe locul lui un atelier de cherestea.

«Eram băiat de şcoală când a trecut războiul pe aici», spune Andrei Paraschiv de 80 de ani, după ce vreo 15 secunde s-a chinuit să-şi stăvilească lacrimile. Bătrânul ne-a relatat că a văzut cum soldaţii români se retrăgeau înspre biserică, iar ostaşii Armatei Roşii au început să sară gardurile şi să se ţină de urmele lor. «Românii fugeau, iar ruşii i-au ucis pe toţi», zice cu amărăciune în glas Andrei Paraschiv.

Anatol Marin, profesor de istorie, spune că bunica lui a simţit toată viaţa un fel de vină, după bătăliile din Valea Dolnei. Şi asta pentru că, după cum ne-a relatat profesorul, aceasta se întâlnise în ziua de 8 iulie 1941 cu trei cercetaşi români, care o întrebaseră despre soldaţii ruşi. Pentru că ea nu ştia nimic, aceştia s-au întors liniştiţi înapoi. În scurt timp, a avut loc «măcelul», după cum spune Marin. «O mie şi ceva de morţi, unul peste altul. Bunica povestea că oameni au fost măcelăriţi în faţa ei. După acea zi, ea se simţea vinovată, dar ce fel de vină fără vină, dacă ea într-adevăr nu-i văzuse pe ruşi?», întreabă, nedumerit, profesorul.

Nicolae Onica, însă, fiind mai tânăr, ţine minte doar cimitirul, unde era adus, împreună cu alţi colegi de şcoală, să plivească florile, să grebleze iarba. Ceea ce pare că Nicolae nu va uita niciodată este poarta cimitirului.«Era pe aici un pârău şi, când eram copil, aduceam vacile la adăpat. Mi-a rămas în memorie cât de frumos era aici, dar, în special, cele două puşti din lemn care stăteau deasupra porţii»

cimitir micleuseni 2

cimitir micleuseni 3

 


Categorised as: straseni


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>